până când ne vor crăpa tălpile inimii
și tălpile sufletului de-atâta rouă
până când ziua nu se va fi ascuns în ea
iar soarele nu se va grăbi spre un alt răsărit
poezie fii-mi tu și zare, și cer, și infinit
până ce poezie ne vom numi
și zare, și cer, și infinit
vom umbla printre oameni
cum copiii care nu știu să renunțe la vis
merg înainte cu sufletele pline de speranță
o viață fii-mi ram de cais înflorit
peste capetele noastre, peste sufletele noastre
în inimile noastre infinit