..2

..2

strigă vântul pe afară
cine a uitat visurile, cine
se țin de mânecile mele
ca niște mâți, ca niște țânci
nu răspunde nimeni
e totul iarnă și atâta alb ninge încă
pe masă, dincolo de fereastra luminată ca un vis
un pix și un ceas scriu versuri mici pe semne de carte
cu sufletul de poet
în timp ce el visează zâmbind
cum printr-un timp întors
o rază pătrunsă prin fereastra dantelată de ger
îi atinge chipul