să adunăm timpul trecut
cu timpul ce vine
în mulțimi concentrice dense
tot mai dense
să nu se îndepărteze, să ne urmeze
să fim clipa cea mai bună
pentru zarea de lumină care vine
să ne-adunăm mâinile cu umbrele
să fim pace, bucurie
inimă...
Poezie de Mariana Fulger despre timpa venit un nor de noapte
ramurile arborilor să cureţe toate
de a fost, de n-a fost să fie
a venit un când, un cânt
de mai vis, de mai cuvânt
cum un val de corzi albe
inima teilor şi inima aleilor
şi inima numerelor caselor
şi a ceasurilor...
Poezie de Mariana Fulger despre timpei spun că nu mai eşti, mamă,
şi se duc şi vin
şi se duc şi vin în viaţa lor
şi clipe trec şi vin de-a rostogolul
ori lin, mai lin
eu deschid paginile inimii
şi paginile ochilor
şi paginile mâinilor
şi paginile sufletului
şi paginile...
Poezie de Mariana Fulger despre timpstrigă vântul pe afară
cine a uitat visurile, cine
se țin de mânecile mele
ca niște mâți, ca niște țânci
nu răspunde nimeni
e totul iarnă și atâta alb ninge încă
pe masă, dincolo de fereastra luminată ca un vis
un pix și un ceas scriu...
Poezie de Mariana Fulger despre timp
