ramurile arborilor să cureţe toate
de a fost, de n-a fost să fie
a venit un când, un cânt
de mai vis, de mai cuvânt
cum un val de corzi albe
inima teilor şi inima aleilor
şi inima numerelor caselor
şi a ceasurilor ce vorbesc lunii
dar şi a celor care tac visând
a paşilor, a chitarelor
au spus spre inima asta gând
cum zilnic zorii
aşteptânda poezie să se aştearnă
a venit aşteptat suflet la geam
prea târziu să-i spun stai
floare a lăsat pe glaf şi s-a dus…
cu ea la piept mai scriu, dar nu mult
tei trist a venit la uşă
– nu mai e timp să mergem
cum am mers ieri? … ba e…
a venit râzând un munte
heei, mahommed, au strigat
zicătorile...