Să ne-adunăm mâinile cu umbrele
Poezie de Mariana Fulger despre Timp, Bucurie, Infinit, Trecut, Pace, Clipă, Inimă, Iubire, Lumină
votează acum
adaugă un comentariu
Să ne-adunăm mâinile cu umbrele
să adunăm timpul trecutcu timpul ce vine
în mulțimi concentrice dense
tot mai dense
să nu se îndepărteze, să ne urmeze
să fim clipa cea mai bună
pentru zarea de lumină care vine
să ne-adunăm mâinile cu umbrele
să fim pace, bucurie
inimă și-nțelepciune
să fim treapta cea mai naltă
căutărilor peste ieri, peste măine
și azi infinit
iubire să fim până când
ne vom fi scuturat de toate
cum niște nori de ninsori
și vom fi
un câmp de ghiocei veseli
și năuc de visători
Poezie de Mariana Fulger despre timp, bucurie, infinit, trecut, pace, clipă, inimă, iubire, lumină.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
