tu, mână,
de ce te întorci mereu spre ce a plecat?
tu, inimă, cântătoareo,
de ce te strângi în tine
cum un tei singur?
tu, ploaie,
pentru cine atâtea lacrimi,
ce doruri duci?
tu, poezie,
de ce curgi ca o apă de pârâu înalt
când se...
Poezie de Mariana Fulger despre infinitsă adunăm timpul trecut
cu timpul ce vine
în mulțimi concentrice dense
tot mai dense
să nu se îndepărteze, să ne urmeze
să fim clipa cea mai bună
pentru zarea de lumină care vine
să ne-adunăm mâinile cu umbrele
să fim pace, bucurie
inimă...
Poezie de Mariana Fulger despre infinitsă privim un strop de soare
printr-o petală de floare
printr-un bob rotund de rouă
să privim luna cea nouă
și cum gâzele, o clipă
să ne lăsăm pe-o aripă
peste zare, peste mare
cum irișii de pe baltă
să privim bolta înaltă
vis cu vis, cu...
Poezie de Mariana Fulger despre infinitsă ne-mbătăm cu-această dimineață
până când ne vor crăpa tălpile inimii
și tălpile sufletului de-atâta rouă
până când ziua nu se va fi ascuns în ea
iar soarele nu se va grăbi spre un alt răsărit
poezie fii-mi tu și zare, și cer, și infinit...
Poezie de Mariana Fulger despre infinit
