de ce te întorci mereu spre ce a plecat?
tu, inimă, cântătoareo,
de ce te strângi în tine
cum un tei singur?
tu, ploaie,
pentru cine atâtea lacrimi,
ce doruri duci?
tu, poezie,
de ce curgi ca o apă de pârâu înalt
când se aud viori și chitare?
de ce, ochilor, stați cum niște prunci
la fereastră, când ninge?
iubire, depărtare,
cum îți sunt pașii când lângă tine
aleargă prin clipe sufletul ăsta năuc,
cum sufletul când te îmbrățișează
ca un infinit infinitul regăsit?