Ei spun

Ei spun

ei spun că nu mai eşti, mamă,
şi se duc şi vin
şi se duc şi vin în viaţa lor
şi clipe trec şi vin de-a rostogolul
ori lin, mai lin
eu deschid paginile inimii
şi paginile ochilor
şi paginile mâinilor
şi paginile sufletului
şi paginile braţelor
şi paginile umerilor, şi ale urechilor
şi ale tâmplelor
şi strig eşti
şi teii, şi salcâmii, şi merii
şi pietrele din drum,
şi albia râului, şi a zilelor şi nopţilor,
şi a porţilor, şi a pragurilor
deschid paginile lor şi spun
e în toate, vedeţi?
ei spun vei uita cu timpul
eu spun asta nu e scris nicăieri
şi nu va fi niciodată
şi închid, ba nu
las deschise toate paginile astea ale inimii
să se vadă, să se audă, să se cunoască
eşti, mamă, şi ai din strămoşi
din strămoşii tuturor paginilor de viață
dreptul etern de a fi bucurie
etern, lumină