Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Ce sfânt și blind și lin mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic îmi redau ființa,
Neprihănitelor surate.
Eu văd altare, încă multe,
Cum roagă sfintele Madone,
Ca-n visul lor cu ierbi țesute,
Să înflorească anemone!