La revedere... Pământ!

Poezie de Constantin Obadă despre Obiceiuri, Copii, Înțelepciune, Lacrimi, Pământ, Acasă, Inimă, Lașitate, Ochi, Lună

La revedere... Pământ!

Greu, m-am desprins,
Din faldurile tale,
Și greu, am aflat,
Cine... și cât, ești,
Cine... și ce, sunt.
Ca să privesc stele,
Mi-ai pus proptele,

Cu iscusință de olar,
fiecare mădular,
l-ai tot rotit,
până când...
am devenit,
perfecțiune,
cu mii de raze.

Cândva...,
m-ai privit...,
cu ochi de maestru,
și-ai zis:
„ Gata! Poți să umbli.
Te-am urcat, și-n pom,
Ca să te fac..., Om ”

Și ca să nu cad...,
în sus,
m-ai îmbrăcat,
în strai transparent,
ca să-mi vezi...,
mereu...,
inima,
înclinată,
spre inima ta...,
duioasă,
de părinte.

Dar acum,
îndrăgitorule..., ascultă:
Eu, copilul tău de ieri,
am devenit, Înțelepciune.

Timpul, mă îndeamnă,
să mă desprind,
din magia Ta,
și să te las,
să alergi..., ca de obicei,
în cercul tău.

Chiar dacă tremuri, din meridiane,
Și te umfli-n paralele,
tot îți spun...,
în drum spre Lună:
La revedere..., Pământ.

Dar..., ca să-mi ierți...,
isprava,
și să-ți vânturi,
la soare,
lacrimile,
iscate,
de ochii,
mărilor,
și ca să n-ai,
niscai sughițuri,
în Pacific,
declar aici, solemn:
oriunde m-aș duce,
vin înapoi.

Pe noi..., Domniță Terra,
ne leagă,
o cununie veșnică,
iar la pieptul tău frumos,
mă simt..., acasă!

De pe lună,
o să-ți admir,
Strălucirea,
și o să-ți fac,
bezele.
Îndrăgit Pământ...,
La revedere !
Caiet Nr. 2 - Poezii 1968
Data scrierii: 1968
Poezie de Constantin Obadă despre obiceiuri, copii, înțelepciune, lacrimi, pământ, acasă, inimă, lașitate, ochi, lună.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Constantin Obadă (1925 - 1974) Poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.