Miezul iernii

Poezie de Vasile Alecsandri despre Fum, Măreție, Stele, Amar, Zbor, Cer, Lună, Lumină, Viață

Miezul iernii

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
Poezie de Vasile Alecsandri despre fum, măreție, stele, amar, zbor, cer, lună, lumină, viață.

Vasile Alecsandri 1821 - 1890, poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman, creator al teatrului

S-a născut pe: 21 jul 1821.
S-a stins din viaţa în data de 22 aug 1890, la vârsta de 69 ani.

Rate this writing:
Generează un alt cod=