Nicio tragedie…

Nicio tragedie…

ai spune că e început de lume acest cer
pământul – o inimă de piatră – fumegă
lanţuri genetice – primul strop de ploaie
şi prima amibă – al doilea strop va creşte
primul lăstar, iar al treilea, primul ochi
până la om, nu mai e decât o raţiune
visam că sunt un câmp bogat cu maci
într-un deşert arab – tu, peregrin printre
minele antipersoană plantate în pământ
iugoslav, sau afgan, sau cecen, sau persan
cra-cra-cra – triluiau corbii – cip-cip-cip
croncăneau vrăbiile – undeva, un poet
cânta la pian acompaniat de o vioară
tip-tip-tip răsunau paşii trecătorilor pe asfalt
pic-pic-pic, apa într-un crater – soldaţi,
încolonarea! – punct final, Pământul!
S.O.S, S.O.S.; greşeală – am nimerit
coasta unui zeu – tu, eu – I’ll be here for you
fără promisiuni, te rog, acum sunt ocupat
roger!, mon general, misiune îndeplinită
pământul e o sferă de gheaţă: fumegă –
din când în când – lanţuri subtrofice
muzica asta spune că ne vom întoarce în ocean
povestea nu se termină dacă murim unul
ploaia e ritmul regulat al respiraţiei tale
să-ţi iei haine groase când ieşi din tine
my mystic eyes over my real devotion
vâjjj, tip-tip-tip, cra-cra-cra, cip-cip-cip,
pe acoperişul unui garaj, o mâţă şi o vrabie
jos, un mâţ şi un vrăbioi – declaraţii de amor
Shakespeare – spectacol la Teatrul Regal
pe altă scenă – tod oder nichts! – verzeihung!
keine tod! – meine mutter – die erste liebe
matematicienii polonezi mai vin la cafenea
la ce oră o fi primul tren spre Atlantida?
diseară, la Ateneu, e concert F. M. Bartholdy
sau poate că vom merge la The Metropolitan
concert Sakya Tashi Ling – muzică de relaxare
toată energia magnetică a cosmosului încape
într-o fracţie: 1/137 – I wanna know why
butelia, aragazul, calculează doi trecători...
ai văzut cât a scăzut dolarul – peste un timp,
mai poţi să iei cu el o pâine – să fie pace
cirip-cirip – strigă un lăstun: ho sperato tanto
avere mio cielo di poesia – je sais, je sais –
la pas, pe o alee, o maşină de generaţie veche
înjură de toţi sfinţii că nu sunt piese de schimb
cu buza spartă de la ultimul sărut cu un stâlp,
o surată modernă meditează în gând – mestecând
ţeava de eşapament – nici o tragedie...