În care dorm strămoșii, eternul elixir.
În roua de pe brazde sunt lacrimi care-au curs,
Degajă arătura pe vechiul cimitir,
O ceață fumurie, cu iz de paraclis,
Ușoară, se destramă ca unda unui vis.
În brazda răsturnată cu rădăcini în sus,
Par vetre strâmb lăsate, de lumi care s-au dus,