Oriunde noaptea!
Poezie de Constantin Obadă despre Cruzime, Destin, Singurătate, Noapte, Moarte, Stele, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Oriunde noaptea!
Ca moartea hoață, mă strecor,Pe lângă gardul sorții,
Oriunde noaptea e decor,
Eu, trag de clanța porții,
Și dacă nu e un lăcat,
Să-mi stâmpere năravul,
Mă bucur singur c-am plecat,
Stârnind în stele praful!
Dar, fug spre zări, ce s-argintesc,
Drumeț, demult călare,
Destinul crud, să mi-l opresc,
Dar pân' s-ajung, el moare!
Și astfel trec și eu în alți,
Cum alții trec în mine,
Tot ridicând munți mai înalți,
Din fund de văi marine!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 6 - Poezii 1971
Data scrierii: 06 sep 1972
Poezie de Constantin Obadă despre cruzime, destin, singurătate, noapte, moarte, stele, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=