Pe lângă casă-n pufușor,
Când ții regim după orar,
Și scazi surplusuri, la cântar,
Te simți iar, tânăr, cum ai fost,
Gustând al vieții dulce rost!
Dar, mult mai greu, când tu, Poete,
Te-ocupi cu simple, noi rețete!
De nu faci lumea să le creadă,
Te-arunci tu singur, în cascadă!
De le brodești, vei fi minune,
O stea, din nu știu ce genune,
Un răsărit, și-apus de soare,
Cum lumea poate, încă n-are!