Oul cu iris
Poezie de Nichita Stănescu
votează acum
adaugă un comentariu
Oul cu iris
Fiecare vorbă caldă, sub eacloceşte un ou al vorbirilor noastre.
Vii verbe, o, voi,
cu frunze verzi-albe-albastre.
Oul deschide deodată o pleoapă:
sub iris se aude bătând
pliscul nenăscutei păsări, copilăreşti
numai în ea însăşi zburând.
Sar cojile! La început
privirea dă din aripi în unda
despărţită în delta pe care o face
când se varsă în oră, secunda.
Apoi, ah, apoi nici măcar
nu mai e pasăre în izbucnire
ci se duce subţiindu-se, alungându-se,
şiră-a spinării de frunză; - privire.
Poezie de Nichita Stănescu despre cuvânt.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=