POGORÂREA SFÂNTULUI DUH (Cincizecimea sau Rusaliile)

POGORÂREA SFÂNTULUI DUH (Cincizecimea sau Rusaliile)

Cum se ştie din vechime,
Se numeşte Cincizecime
Ziua-n care Duhul Sfânt
Pogorât-a pe Pământ,

Peste-apostoli şi Maria,
Împlinind ce-a spus Mesia:
Tatăl va trimite lor
Duhul Sfânt, Mângâietor.

Ţine minte, drag copile:
A fost la 50 de zile
De la Paşti, de la-Înviere,
Prin a Tatălui nost vrere.

Pogorând ca limbi de foc,
Când şedeau toţi la un loc,
Duhul i-a-nzestrat, ştim bine,
Să vorbească-n limbi străine

Şi să fie oratori,
Vorbind clar, convingători,
Ei Cuvântul lui Hristos
Să-l rostească cu folos,

Iar prin vorbele profunde,
Evanghelia* oriunde
Ei s-o propovăduiască,
Lumea să se mântuiască.

Peste tot, în lumea largă,
Au putut astfél să meargă,
Vestea bună s-o vestească
Şi s-o propovăduiască.

Neamuri multe şi păgâne,
Idolatre şi hapsâne,
Au aflat, pe limba lor,
Despre-al nost Mântuitor,

Despre şansa mântuirii,
Dar pe calea pocăirii.
Multe,-n timp, s-au convertit
Şi creştine-au devenit.

Cincizecimea-i zi divină
Când Biserica creştină
Petru a întemeiat-o
Şi pe veci a consacrat-o.

Cincizecimea-i sărbătoare
Cum puţine sunt sub soare:
Îl slăvim pe Duhul Sfânt
Şi lucrarea-I pe Pământ.

Sărbătoare creştinească,
Cine-o ţine să trăiască
Şi să fie sănătos,
Să-L slăvească pe Hristos!

Sărbătoare mare, sfântă,
Inima-n creştini azi cântă,
Iar în versuri eu mereu
Îl slăvesc pe Dumnezeu

Şi, chiar de-s un păcătos,
Îl slăvesc şi pe Hristos,
Şi-L slăvesc pe Duhul Sfânt
Cât timp fi-voi pe Pământ.

Cred în Unul Dumnezău:
Tatăl, Fiul, Duhul Său;
Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt
În Treime Unul sânt.