Pot să mor fată bătrână?

Pot să mor fată bătrână?

Când eram tânăr odată,
Hei, ce vremuri, Doamne Sfânt,
Iubeam foarte mult o fată,
Cum nu-i alta pe Pământ.

Într-o zi, sub clar de lună,
Draga mea m-a întrebat:
‒ Pot să mor fată bătrână?
‒ Poţi, i-am spus, dar e păcat!...

Râs zglobiu, de fată mare,
Ea apoi, zâmbind şăgalnic,
M-a cuprins cu înfocare,
De "păcat" scăpat-a grabnic...

Altă zi, tot clar de lună,
Draga iar m-a întrebat:
‒ Pot să mor fată bătrână?
‒ Nu mai poţi şi nu-i păcat!...