Cu visul meu..., de trubadur,
Ce cată-n valuri, din-nainte,
A relelor..., etern cusur!
Cu cât aleargă mai tenace,
Ispite clare-i dau ocol,
Duioase-n dragoste de pace,
Ascund..., a crimelor simbol!
Presimt..., o lume, mai aparte,
Cu visul meu..., de trubadur,
Când, floarea viselor deșarte,
Se pierde-n propriul ei, contur!