Treburi, încâlcite-n schele,
Roind raze, printre aburi,
Saltă veacul, pân' la stele.
Eu, în umbra mea străveche,
Caut veacului pereche,
Unii, zic, că dau în streche,
Alții, că-s într-o ureche.
Eu, zâmbesc, nu zic nimica,
Dar, se plânge chiar bunica,
Zic, că mergem toți, adica,
Să jucăm vremii: „ Nimica ” !