Care spală ziduri, și striază geamuri.
Simt, cum mână setea, la carul nevoii,
Nori, bătuți de vânturi, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege, cum lumina zilei,
Mână-n ura vremii, spaima și durerea,
Simt, cum o voință, sau un dar al milei,
Stinge-n lacrimi crima, jaful și plăcerea.
Prind a înțelege, ce-i mișcare-n sine,
Cum își schimbă chipul, dup-aceleași legi,
Simt, iubirii sfinte, setea de destine,
Care, crește-n lume, rodul vieții-ntregi.