Și atât

Poezie de Teodor Dume despre Viață, Trădare, Artă Fotografică, Lucruri, Ură, Regret, Copilărie, Prietenie, Întuneric, Liniște

Și atât

printre diminețile mele
din care ies zilnic
cu pași programați
și printre puținele lucruri
pe care le mai am
sunt mulți prieteni
care-și storc transpirația
ca pe niște coșuri la pubertate
spunându-mi că mă iubesc
apoi se retrag într-un petic de viață
ca și cum ne-am împărți trupul
de fapt e un fel de trădare reținută

atunci mă apucă o haită de draci
încep să iradiez și împing totul
spre oamenii care mă urăsc...
reacția mea e nocivă dar
până ies din ea
nu fac mare caz
scuip înapoi
și atât...
fără să-mi fie frică
pășesc prin mine ca pe o alee
pe care timpul aleargă
sub formă de aburi
dimineața devreme



durează câteva clipe

în întunericul din jur
doar eu o oglindă spartă
din care lumea adună cioburi
și nu-i puțin lucru...
careva reazemă privirile
de coapsele mele și aruncă
cu pietre înăuntru
ce pot să fac...
îi țintesc ochii
ca să am
imaginea perfectă apoi
îmi ancorez limba de o liniște
și spun doar atât
mai du-te-n...

aerul cald dilată distanța dintre noi
mai arunc o privire

și atât...

ceea ce simt nu e nici măcar
ieșirea care duce înspre copilărie

o bucată din mine
rămâne cantonată pe os
în suflet mi se preling
culorile copilăriei
reacția crapă o lacrimă și
doar regretele duc într-acolo



ies din mine
ca dintr-un trup decupat
dintr-o fotografie
și aștept preventiv

atât...
Poezie de Teodor Dume despre viață, trădare, artă fotografică, lucruri, ură, regret, copilărie, prietenie, întuneric, liniște.
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Teodor Dume (1956) Poet, scriitor şi aforist român

Perioada de viaţă: 1956