Tu multora le întârzii,
Când zările ți-s mai albastre,
Aleile de poezii.
De câte ori sfințești ponoare,
Cu pomi sterili la rădăcini?
Ce vină porți că nu dă floare,
Păgâni ce-s mărăcini.
Iar codrii care dau măsura,
N-or tremura un ram din loc,
Oricât s-ar zbate stârpitura,
Să-i imiteze mai cu foc.