PERSOANE:
MUREŞANU, MORS, GENIUL LUMINEI
(Scena înfăţişează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munţi. Pe deoparte stânci sur¬pate - unele ţepene, altele răsturnate - de alta brazi acăţaţi de vârfuri de stânci, unii frânţi şi...
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate...
Nu încape îndoială,
Răutatea e o boală;
E o boală foarte gravă
Şi-i mai rea ca o otravă.
Nu-l ucide pe bolnav,
Dar îl chinuie grozav;
Face-n suflet un pârjol,
Sufletul i-l lasă gol.
Unii fac din ea o fală,
Dar eu cred că e o boală;
E o boală foarte gravă
Şi-i mai rea ca o otravă.
Chiar de ea nu e mortală,
Poate duce la sminteală.
Rătatea, spun cu jale,
Lasă sufletele goale.
Necazul mare cu cel spân
Nu este că nu are barbă,
Ci că e rău, că e hapsân;
El e "bun" doar pe piept cu iarbă...
Proverbul românesc ne spune
Cu foarte multă-nţelepciune:
Să te ferească Dumnezău
De omul roşu, fi'ndcă-i rău!
Îţi spun cu mâna pe Talmud
Că e viclean şi este crud;
De omul roşu la culoare,
Să fugi, că-i fi'nţă trădătoare!
Cât poţi, de...
Poezie de