O simți din bolți până în praguri,
În șirul lung de osanale,
Pe ziduri care plâng de veacuri.
Icoane, șterse de credința,
Atâtor buze tremurate,
Își dau cu greu acum silința,
Splendori ascunse să ne-arate.
Din firea noastră omenească,
Cu toate cele-n sărbătoare,
Din fumuri prinde să renască,
Minuni ce-au dăinuit sub soare.