Și simt în suflet, un copil,
Cum vine tainic și-mi strecoară,
Dererea patimii, tiptil !
El, mă robește-n fiece seară,
Iubirii, dorului hoinar,
Și ca un vânt încins, de vară,
Adie-n visul meu, ștrengar !
Când cad, răpus de oboseală,
În zorii care se ivesc,
Eu simt, din joaca lui, banală,
Cum tot mai mult, încărunțesc !