Liviu Ioan (lis) Stoiciu

S-a născut pe 19 februarie 1950 în Dumbrava Rosie, Neamț. Debutul publicistic a avut loc în anul 1967 cu versuri în pagina literară a ziarului regiunii Bacău Steagul Roșu iar cel editorial în Caietul debutanților, 1977, editura Albatros.


Poezie:

La fanion , 1980 – Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor
Inima de raze, 1982
Când memoria va reveni, 1985
O lume paralelă, 1989
Poeme aristocrate, 1991 – Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor
Singurătatea colectivă, 1996) – Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei României, Premiul de poezie al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO), Premiul "Poesis" ("Cea mai bună carte a anului 1996"), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica MoldovaRuinele Poemului, , 1997 – Marele Premiu al ASPRO, Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie (Ediția I, Oradea), Premiul pentru poezie pe anul 1997 – Superlativele Revistei "Cuvântul"
Post-ospicii, 1997 – Premiul Asociației Scriitorilor din București
Poemul animal (Crepuscular), 2000
La plecare, 2003
Cantonul 248, antologie, 2005
Craterul Platon, 2008
Pe prag, 2010
Romane:
Femeia ascunsă, 1997
Grijania, 1999
Undeva, la Sud-Est (Într-unu-s doi), 2001
Romanul-basm (Trup și Suflet), 2002
Jurnale:
Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, Piața Universității, București), Editura Humanitas, 1992
Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal, Editura Paralela 45, 2002
Teatru:
Teatrul uitat, 2005 - Premiul pentru dramaturgie al USR