Mihai Eminescu

Cel mai mare poet roman si unul din marii poeti universali, Mihai Eminescu s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850. Este al sapte-lea din cei 11 copii ai caminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei si al Ralucai Eminovici, nascuta Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti.

Isi petrece copilaria la Botosani si Ipotesti, in casa parinteasca si prin imprejurimi, intr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu natura. Aceasta stare o evoca cu adanca nostalgie in poezia de mai tarziu ("Fiind baiet…" sau "O, ramai").

Intre 1858 si 1866, urmeaza cu intermitente scoala la Cernauti. Termina clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi dupa care face 2 clase de gimnaziu. Paraseste scoala in 1863, revine ca privatist in 1865 si pleaca din nou in 1866. Intre timp, e angajat ca functionar la diverse institutii din Botosani (la tribunal si primarie) sau pribegeste cu trupa Tardini-Vladicescu.

1866 este anul primelor manifestari literare ale lui Eminescu. In ianuarie moare profesorul de limba romana Aron Pumnul si elevii scot o brosura, "Lacramioarele invataceilor gimnazisti", in care apare si poezia "La mormantul lui Aron Pumnul" semnata M.Eminoviciu. La 25 februarie/9 martie pe stil nou debuteaza in revista "Familia", din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-as avea". Iosif Vulcan ii schimba numele in Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet si, mai tarziu, si de alti membri ai familiei sale. In acelasi an ii mai apar in "Familia" inca 5 poezii.

Din 1866 pana in 1869, pribegeste pe traseul Cernauti-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucuresti. De fapt, sunt ani de cunoastere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor si a realitatilor romanesti. A intentionat sa-si continue studiile, dar nu-si realizeaza proiectul. Ajunge sufleor si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor si copist la Teatrul National unde il cunoaste pe I.L.Caragiale. Continua sa publice in "Familie", scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman "Geniu pustiu", ramase in manuscris; face traduceri din germana.

Intre 1869 si 1862 este student la Viena. Urmeaza ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie si Drept, dar audiaza si cursuri de la alte facultati. Activeaza in randul societatilor studentesti, se imprieteneste cu Ioan Slavici; o cunoaste la Viena pe Veronica Micle; incepe colaborarea la "Convorbiri Literare"; debuteaza ca publicist in ziarul "Albina" din Pesta. Apar primele semne ala bolii lui.

Intre 1872 si 1874 este student ordinar la Berlin. Junimea ii acorda o bursa cu conditia sa-si ia doctoratul in filozofie. Urmeaza cu regularitate doua semestre, dar nu se prezinta la examene.

Se intoarce in tara, traind la Iasi intre 1874-1877 . E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iasi". Continua sa publice in "Convorbiri Literare". Devine bun prieten cu Ion Creanga pe care il introduce la Junimea. Situatia lui materiala este nesigura; are necazuri in familie; este indragostit de Veronica Micle.

In 1877 se muta la Bucuresti, unde pana in 1883 este redactor, apoi redactor-sef la ziarul "Timpul" . desfasoara o activitate publicistica exceptionala, care-i ruineaza insa sanatatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafarul etc.).

In iunie 1883, surmenat, poetul se imbolnaveste grav, fiind internat la spitalul doctorului Sutu, apoi la un institut pe langa Viena. In decembrie ii apare volumul "Poezii", cu o prefata si cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tiparit in timpul vietii lui Eminescu).

Anii dintre 1883-1889 sunt ani de boala, cu reveniri si recaderi din ce in ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte putin.

Mihai Eminescu se stinge din viata la 15 iunie 1889 (15 iunie, in zori- ora 3 ) in casa de sanatate a doctorului Sutu. E inmormantat la Bucuresti, in cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Scoala Normala de Institutori.

In opera "Viata lui Mihai Eminescu" (1932), G Calinescu a scris aceste emotionate cuvinte despre moartea poetului: "Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasarii padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale".

Cele mai importante opere:

Poezii:
- Doina (1884);
- Lacul (1876);
- Luceafarul (1884);
- Floare albastra (1884);
- Dorinta (1884);
- Sara pe deal (1885);
- O, ramii (1884);
- Epigonii (1884);
- Scrisori;
- Si daca (1883),
- Oda (1883);
- Mai am un singur dor (1883);

Proza:
- Fat-Frumos din lacrima;
- Geniu pustiu;
- Sarmanul Dionis;
- Cezara;