sfasiau haina soartei
roasa la colturi de moartea,
ce nu intarzia sa apara,
inotand disperata viata,
cautand un taram
al norilor insetati de vise,
desert apocaliptic,
inglodat in noroiul minciunii,
de a ne naste la fel de egali,
precum murim.
Astrii de cenusa,
se prabusesc peste inimi,
arsi de propriile lor straluciri,
de a da viata unor lumi,
demult uitate de Lumina
pierduta pe vecie in ochii tai.
“Poezie de Sorin Cerin”