inseamna sa ne intalnim,
in eternitatea Tatalui Nostru,
ce a uitat sa mai bea licoarea uitarii,
clipelor noastre prea tari,
ale caror grade te ucid
cu frumusetea lor de zeite
disperate de noi insine.
Lauri de plumb pe pantecele gravidelor,
ce vor sa ne nasca viitorul,
pierdut demult la ruleta de noi insine,
devenit,
trecut uitat de inimile
care ne bat infinitul,
amintitndu-ne de moarte.
Si striga Timpul ca din gura de sarpe,
fiindu-i teama sa nu moara,
nascand eternitatea taranii,
in care nu am mai intelege,
cum de pot muri iubirile,
ce si-au promis,
Eternitatea!
Am ramas singur de mine
si de tine,
Inger de lacrimi,
neputand sa mai plang vreodata,
fara suspinul eternitatii Tale,
devenita peste noapte,
Om!
“Poezie de Sorin Cerin”