Apus greu

Apus greu

Alaturi de infinit,
omul devine constient de moartea,
vulcanilor prin care isi erupe viata,
arzand in limita,
strazilor pline de priviri,
demult moarte,
ale sperentelor.

Cat de greu poate fi apusul
inimii tale lasate de Creator,
sa-si piarda sensul,
primaverilor in care credeam,
ca-L vor invia pe Dumnezeul din noi?

Libertate de iarba ofilita,
zambet de stanca sfaramata,
nimb de inger beat la intalnirea Lui,
cu paradisul creatiei zdruncinate
de pacatul de a fi tu alaturi de mine.

“Poezie de Sorin Cerin”