ai devenit suflet,
in lumea dorurilor desarte,
botezata de Dumnezeul amagirii,
de noi insine,
in catedrala ranii de smarald,
a Destinului,
blestemat de Timp,
sa se hraneasca doar cu clipele
desertaciunii sale.
Praf de stele,
cum de ai decazut,
atat de adanc,
pana in murdaria trupului nostru,
dezamagind lacrima Creatorului
de a reusi sa te mai spele vreodata
cu toate religiile acestei lumi?
“Poezie de Sorin Cerin”