Destinul vietii

Destinul vietii

O viata intreaga ne dorim tarana,
ne hranim cu ea,
suntem tarana,
indeajuns de multa,
pentru radacinile
copacului destinului nostru,
adanci din noi,
devenit suflet,
rasfirate in sperante,
doborat deseori de furtunile sentimentale,
sau ars de doruri,
la capat de singuratate,
in amurgul sangelui
care nu-si mai intelege venele
care-i calauzesc viata,
infarct de vise pe taraba pierzaniei,
unde orizontul,
isi targuieste pana la ultima clipa,
absurdul.

Alergam spre un nou
Incotro,
la picioarele caruia,
nu mai observam pasii pierduti
in colbul desertaciunii acestei existente,
deseori naufragiata
in bizarul de a ne fi nascut,
la fel de oameni ca predecesorii,
gena de sacrificiu a nimicniciei,
de ce nu te pierzi tu,
in desfraul viitorului,
care te joaca la ruleta mortii
de sine insusi?

“Poezie de Sorin Cerin”