Apus din mine

Apus din mine

Şi-am alunecat,
fără să găsesc sensul zâmbetului tău,
direct în noroiul de vise al realităţii,
acestei Iluzii a Vieţii,
le fel de singur precum m-am născut,
sugând sângele laptelui timpului efemer,
din moartea ce mi-a devenit,
Viaţă!

Fericită să fi,
stâncă a demonului din mine,
fiindcă mi-ai învins lumina,
ce se credea divină,
speranţă de început de munte
al deşertăciunilor,
a şansei de a fi împreună,
cu sufletul iubirii mele,
apus din mine.

“Poezie de Sorin Cerin”