Sânge de sărut

Sânge de sărut

Dacă inima,
cuvântului dumnezeiesc,
care ne-a născut,
nu şi-ar mai bate propriul Destin,
spre care gară a morţii,
marilor noastre iubiri,
ne-am îndrepta privirea,
Absolutului din noi?

Liră a deşertăciunii patimilor noastre,
loterie uitată de vremea viselor,
sânge de sărut,
ce-ţi pluteşte în venele putrezite,
de atât de multe amintiri...
prea dureroase?

Libertate de mucava a politicilor efemere,
născute pe spatele ghebos al ochilor,
în care ar fi trebuit să ne iubim,
pentru a ne înţelege moartea.


“Poezie de Sorin Cerin”