Caii dorului

Caii dorului

Sunt o romanţă
ruginită de potcoava de timp,
care mi-a bătut sufletul drumului meu,
deznădăjduit de tine.

Am căzut,
din picioarele cailor liberi de dor,
ai destinului nostru,
plecat să se odihnească fără de noi,
dincolo de tăcerile,
toamnelor pleoapelor
ce nu-şi găsesc liniştea,
fără ţărâna ce a mai rămas
spulberată din amintirea trupurilor noastre,
spre nicăieri.


“Poezie de Sorin Cerin”