Soare, iubire, fericire

Soare, iubire, fericire

Am spălat valul privirii tale,
dincolo de nesfârşirea mării,
care simţeam că ne unea,
orizonturile nisipurilor,
din eternitatea clepsidrelor noastre.

Fără de simţuri,
urmele paşilor noştri,
ar mai trăi dacă nu am arde,
până şi inima Soarelui,
care ne-a născut din razele sale,
iubirea?

Am sculptat din moarte,
viaţa patimii eterne,
pentru toţi stropii norilor,
unde până şi Timpul şi-a uitat
cenuşa viitorului,
transformând-o în diamantul,
eternităţii.



“Poezie de Sorin Cerin”