pierdute în propriii lor paşi,
din care ies doar sentimente rupte,
mototolite pe hârtia vieţii lor.
Nori de cuvinte gata să-şi toarne,
molozurile cutremurelor din clădirile
sufletelor noastre,
prea efemere spre a fi auzite,
de Dumnezeu.
Te vreau ceaţă de patimi,
mai adevărată decât norocul neiertător al dorului,
ce-mi scrie moartea cu litere atât de mari,
încât î-ţi astupă până şi panorama vieţii tale,
din mine.
“Poezie de Sorin Cerin”