umbrita mereu de Destin,
limita de viata,
spini mantuitori si mult sange,
iata compromisul omului cu lumea.
Religii mafiote
si cruci transformate in ruguri,
noroi in venele gandurilor,
nenascute fiinte isi asteapta dreptul,
la suferinta.
Cizme incercanate
de prea mult mers,
rupte si gaurite
in talpa soartei lor.
fabrici ruinate de sperante,
legi indescifrabile si raspopite,
pentru a alimenta viitorul cu un trecut
la fel de jalnic precum prezentul,
instrainat de sinele omului.
“Poezie de Sorin Cerin”