Turnul de Cristal

Turnul de Cristal

Pierdut in Turnul de Cristal
cerul devine spart,
cioburi de desertaciune,
umezesc gandurile amurgului
caruia i-a murit demult rasaritul.

Plictisite si nefarsite,
stoluri de vorbe goale,
zboara peste cimitirul pasiunilor
adanc inmormantate,
sub tarana de plumb a uitarii.

Doar orologiul surd si disperat,
isi mai bate Timpul,
copil neastamparat,
ce face numai prostii,
spargand pana si cioburile desertaciunii,
ale cerului din Turnul de Cristal.

“Poezie de Sorin Cerin”