Fara mine...

Fara mine...

Oare ai putea trai fara mine?
Fara inima cuvantului meu
Care bate pentru tine
Poate de mai demult decat
Vremea ochilor tai?!

Oare ai putea fi sufletul uitat
De marea sabie a deznadejdii
In care ne-am pierde
Atat de taiati de noi insine
Incat nici
Timpul sa nu doreasca a ne recunoaste?

Oare esti tu acel inger
Plecat din mine spre nicaieri,
Acolo unde nici Destinul nu vrea
Sa ne inteleaga
Menirea..........

Oare esti tu,
Zambetul meu drag unde moartea ne poate uita
Viata pentru totdeauna......?

Oare cine esti tu,
Inima care bati sentimentul nasterii si mortii mele?
Dar al iubirii sau al dureriii?
Dar al visarii si al nemuririi?

Esti tu inger al vietii mele
Uitat de Dumnezeul inimii tale
Dincolo de noi?
Sau esti in gandurile mele
Pierdute in epava
Unor amintiri
Ce nu mai pot inota
Spre tarmul propriilor lor doruri
De a ne fi regasit
Pentru totdeauna.

“Poezie de Sorin Cerin”