Ce a mai rămas?

Ce a mai rămas?

Ce-a mai rămas din mine,
Soare al deznădejdii
sub cerul căruia m-am născut,
ştrengar de vise
şi debusolat de mahalaua,
sudorii de sentimente,
în care mi-am scăldat,
patimile de cenuşă murdare,
de ploile acestei vieţi,
care mi-au spălat
tot sângele nemuririi,
în castronul cu vreme amară,
care nici măcar nu ştiam că va fi spart,
la ora naşterii mele,
de şanţul meschin,
în care mi-au căzut clipele,
vieţii.



“Poezie de Sorin Cerin”