Păcatele Lui Dumnezeu

Păcatele Lui Dumnezeu

Lasă-mi toate trenurile veşniciei,
în gara
fără de calea ferată
a sentimentelor noastre,
arsă de rugina amintirii,
acolo unde orarul,
priponit pe peretele Destinului,
avea să cadă
în neantul absurdului de noi înşine,
cei strămutaţi,
de dorul plecării,
spre absurdul copacilor,
care nu au mai trecut prin faţa noastră,
umili şi plini de pădurile uitării,
defrişate în faţa iubirilor,
unde nu ne mai putem ascunde,
sentimentele martire căzute la margine de şanţ,
al speranţelor înecate în apa lăturilor,
din care ne-am născut,
imaginaţia ocarei de a fi Om,
la margine de prăpastie a sinecure
i de a exista,
sub roba dureroasă a Lui Dumnezeu,
ce mirosea atât de urât,
încât părea,
să nu-şi fi spălat păcatele,
de o eternitate.






“Poezie de Sorin Cerin”