Vinul vieţii

Vinul vieţii

Lumini din mine se sting,
în debaralele reci
ale gândurilor,
răpuse de crengile speranţelor tale,
arse pe rugul întâmplării de a redeveni,
frigul incendiat de Destin,
în cămaşa ruptă a patimilor,
dinţilor ce nu-şi mai pot sfâşia,
hrana sentimentelor cele de toate zilele,
a iubirii noastre,
cariate de cerul,
care iubeşte atât de mult,
dulciurile îmbrăţişărilor mincinoase,
ale zădărniciei colorate de Clipele,
pe care nu le-am înţeles niciodată,
ca fiind eternităţile săruturilor,
care ne-au dat viaţa,
anotimpurilor de inimi,
în care ne-am regăsit sângele scurgându-se,
pe asfaltul celor nenăscuţi din noi,
zidiri ruinate din viitorul,
măcinat de opreliştile viţei de vie,
a Destinului nostru,
care şi-a avortat propriul vin.



“Poezie de Sorin Cerin”