Fără tine seninul meu

Fără tine seninul meu

M-am împiedicat de zâmbetul tău,
lipit pe poarta deschisă a speranţei mele,
de a te avea,
iubire descântată în piaţa destinului,
pietrei unde ne dădeam întâlnirile,
pe orizonturile eternităţii din noi,
lovite mereu de noapte.

Şi-am luat toţi spinii trandafirilor viselor,
pe care ţi i-am oferit,
la tălpile dorului meu,
aruncându-i care-ncotro
de mine însumi,
murindu-mă cu fiecare clipă,
a spinilor lor,
ce mă răneau,
împungându-mi viaţa,
cu suferinţa cerului,
pe seninul căruia,
nu mai erai Tu!





“Poezie de Sorin Cerin”