Flori de câmp

Flori de câmp

Florile de câmp ale ochilor tăi,
s-au vestejit în lacrima timpului,
împrietenindu-se cu un alt orizont,
care nu mai era al nostru.
Aş fi cules toate clipele acestei lumi,
pentru paşii inimii tale,
ce aş fi dorit,
să-mi calce pentru totdeauna,
eternitatea fiinţei iubirii ce ţi-o port.

Bolnav de norii luminii speranţelor din mine,
simt cum devin stropii unei amintiri,
pierduţi în seceta uitării,
din ţărâna a ce a mai rămas din noi,
cei care nu ne vom mai privi niciodată,
din care vor creşte florile de câmp,
ale săruturilor şi mângâierilor,
ale şoaptelor şi zâmbetelor,
ale lacrimilor de râs sau plâns,
ale speranţelor sau viselor,
unde ne vom regăsi,
odată pentru totdeauna.

Valuri de verdeaţă ale unui alt timp,
lovesc triste stâncile amintirilor,
spumegând cu fiecare nou răsărit,
al altor flori de câmp,
pe care par să nu le mai observ,
niciodată.


“Poezie de Sorin Cerin”