Orizont ruginit

Orizont ruginit

Ochelarii cerului s-au spart,
orbind pentru totdeauna,
de amintirea ta,
nori de speranţe,
aduc ploaia mântuirii
de Dumnezeul iubirii din noi.
Clipele foşnesc neiertătoare,
sub tălpile Timpului,
care le-a şi uitat,
fără să mai observe,
bobocii de raţă ce pluteau
pe lacul lacrimilor,
ale unei noi primăveri,
Străine.
A ruginit până şi orizontul,
atât de senin cândva,
din care ne hrăneam
sărututile,
cuvintele,
îmbrăţişările,
acum conservă aruncată,
la gunoiul viitorului.

“Poezie de Sorin Cerin”