lumii,
păcatului originar,
unde frumuseţea trupului inimilor noastre,
reuşeşte să-şi bată Destinul orbit,
de prea mult dor,
în eternitatea iubirii,
din care s-a întrupat,
mistuit de flăcările amintirii ,
dintre naşterea ce va muri,
a sărutului nostru
în pacea Luminii Divine a privirii,
unui singur zâmbet pierdut din sângele
care ne-a îmbrăţişat amintirile,
prin venele încâlcite de Vremea,
suferinţei.
“Poezie de Sorin Cerin”