În Moarte

În Moarte

Mi-am pierdut faţa privirii,
În gara unde ţi-am întâlnit zâmbetul,
Rămas pentru a-mi hrăni,
Întreaga viaţă cu sufletul tău,
De spreanţă ce pluteşte prin dorinţa,
Paşilor mei descântaţi,
De Dumnezeu.

Cine şi-ar mai recunoaşte vreodată,
Clipa morţii unei singure zile,
Fără ca inima să nu-i mai bată,
Destinul Lui Dumnezeu?

Căzut în desfrâul îngerilor duhului de viaţă,
Au rămas sufletele vieţilor noastre,
Pietrificate de prea mult Dor,
Bătute pe calea iubirii,
Spre a nu ne murdări cu noroiul,
Simţirii de noi înşine în moarte.

“Poezie de Sorin Cerin”