Nou născut de Clipă

Nou născut de Clipă

Nici o rafală de inimă
Lovită de vântul deznădejdii,
Nu ar putea incendia viaţa,
Care ţi-a pierdut urma Luminii,
Ce nu-şi mai recunoaşte niciodată,
Întunericul.

Câte vise se vor reculege fără zâmbetul tău,
Uitat de valurile care-şi citesc greşit ţărmul
Propriilor lor muriri de scoici devorate,
De un timp al uitării înzorzonat cu amintiri,
Lovit deseori de sângele cuvintelor,
Plecate pentru totdeauna din noi,
Spre a-şi muri destinul în lumea fără braţe,
Ce nu-şi va putea mângâia niciodată
Noul născut al Clipei.


“Poezie de Sorin Cerin”